Inţeleptul rege Solomon

David îmbãtrânise, puterile îi slãbiserã si existau îngrijorãri privitoare la succesorul sãu. La dorinta lui David, Solomon a fost încoronat rege. Într-o noapte, Dumnezeu S-a arãtat în vis lui Solomon si l-a întrebat: „Ce ai vrea sã-ti dãruiesc?” „Te rog sã-mi dãruiesti întelepciune, ca sã pot domni cu dreptate si sã fac ceea ce este bine!”, a rãspuns el. Lui Dumnezeu i-a plãcut cã Solomon îsi dorea întelepciunea mai mult decât bogãtia sau faima. „Te voi face cel mai întelept dintre oameni”, i-a rãspuns El, si îti voi da si bogãtie si faimã!”

Părintele Arsenie Boca e preţuit, cu evlavie şi deosebită cinstire, şi în diaspora românească, atât de credincioşii români pribegind între neamuri, cât şi de credincioşii altor popoare. Deja unele din scrierile Părintelui Arsenie circulă traduse în diferite graiuri şi dincolo de fruntariile României, iar tot mai mulţi care au luat contact cu viaţa şi învăţăturile Părintelui Arsenie se îndreaptă în pelerinaj spre Prislop.

Despre acest fapt, cât şi despre mărturia personală a întâlnirii, oarecândva, cu Părintele Arsenie Boca, l-am rugat să ne vorbească pe Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord.

Mareste imaginea.

Iertarea implica dragoste si smerenie, dragoste pentru cel care ne-a suparat si smerenie pentru pacatele noastre cele netamaduite. La randul ei, neiertarea aduce cu ea ganduri rele, manie si ura, iar mai apoi, deznadejde si boli psihice.

Faptele sufletesti nu pot ocoli trupul, precum nici faptele trupesti nu pot ocoli sufletul. Asa cum harul lui Dumnezeu, dobandit in urma luptei cu patimile, curateste atat sufletul, cat si trupul, tot asa, pierderea harului lui Dumnezeu, prin neiertare si rautate, intuneca atat mintea, cat si trupul.

În general se crede că în Biserica Ortodoxă, Sfânta Scriptură este puţin folosită şi puţin cunoscută. Lucrul acesta este adevărat dacă privim lucrurile din exterior. Într’adevăr puţini ortodocşi citesc Biblia, poate cei mai mulţi nici nu au o Biblie în casa lor.

Pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon

Taina Sfintei Cununii este Taina prin care însoţirea bărbatului cu femeia se binecuvântează, iar cei doi miri primesc harul dumnezeiesc ce le sfinţeşte unirea. În cateheza ce urmează aflăm simbolismul momentelor principale din rânduiala slujbei Cununiei, pentru a înţelege cât mai bine importanţa ei.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Evanghelia acestei Duminici, a Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lăsatului sec de brânză, este o lumină pentru sufletul nostru în toată perioada Postului Sfintelor Paşti în care intrăm acum. Duminica aceasta are o importanţă majoră, deoarece îndată după ea începe o perioadă lungă de urcuş duhovnicesc interior spre Înviere.

Ce este Sfântul Botez?

Este sfânta taină în care, prin întreita afundare în apă si invocarea Persoanelor Sfintei Treimi, se împărtăseste celui care o primeste harul Sfântului Duh, care îi sterge păcatul strămosesc si păcatele personale (dacă primitorul este adult) si îl face membru al Bisericii crestine.

Tâlcuirea la Crezul niceo-constantinopolitan notată de Fericitul Augustin nu a fost una dintre cele mai cunoscute opere ale sale. În ciuda acestui fapt, trebuie să admitem că este unul dintre cele mai bune comentarii la Crez scrise vreodată. Deşi tâlcuirile la rugăciunea "Tatăl nostru" scrise de Origen sau Sfântul Maxim Mărturisitorul sunt destul de citite şi utilizate, comentariile la Crez nu s-au bucurat de aceeaşi atenţie.

Un suflet de curând ajuns în cer s-a întâlnit cu Sfântul Petru. Sfântul l-a luat la o plimbare prin cer. Amândoi se plimbau prin nişte ateliere mari pline de îngeri. Sfântul Petru s-a oprit la primul atelier şi a zis: „Iată atelierul de primire! Aici se primesc toate cererile făcute lui Dumnezeu prin rugăciune”. Sufletul a privit atelierul plin ochi cu îngeri care clasificau cererile scrise pe foi voluminoase trimise de oameni din lumea întreagă.

Sfânta Scriptură opreste închinarea la chipuri cioplite si la alte asemănări văzute (les. 20, 4; Lev. 26, 1; Deut. 5, 8; Fapte 17, 29). Dar prin aceasta opreste numai închinarea întemeiată pe socotinta că însăsi aceste chipuri trebuie cinstite ca dumnezei, adică opreste închinarea la idoli. 'Nu opreste însă cinstirea unor semne si înfătisări ale lui Dumnezeu si ale sfintilor, când această cinstire nu rămâne la materia din care sunt făcute, ci duce gândul nostru la Dumnezeu sau la sfântul închipuit prin ele.

"Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu." (Matei 5, 8)

Când Mântuitorul face referire la "inima curată", nu se gândeşte la inimă ca organ, ci la partea cea mai profundă a fiinţei omeneşti, locul în care omul ia decizii, face alegeri şi se nasc responsabilităţile sale.