Un suflet de curând ajuns în cer s-a întâlnit cu Sfântul Petru. Sfântul l-a luat la o plimbare prin cer. Amândoi se plimbau prin nişte ateliere mari pline de îngeri. Sfântul Petru s-a oprit la primul atelier şi a zis: „Iată atelierul de primire! Aici se primesc toate cererile făcute lui Dumnezeu prin rugăciune”. Sufletul a privit atelierul plin ochi cu îngeri care clasificau cererile scrise pe foi voluminoase trimise de oameni din lumea întreagă.

Au mers mai departe până ce au ajuns la următorul atelier. Aici Sfântul Petru i-a zis: „Iată atelierul de împachetare şi livrare. Aici, harurile şi binecuvântările cerute de oameni sunt împachetate şi trimise persoanelor care le-au solicitat”. Sufletul a văzut cât de mare era forfota din acel atelier. Atâţia îngeri lucrau acolo, câte răspunsuri la rugăminţi erau de împachetat şi trimis pe Pământ.

În final, în colţul cel mai îndepărtat din încăpere, s-au oprit la ultimul atelier. Spre surprinderea lui, acolo era doar un înger, care se cam plictisea, neavând mult de lucru. „Iată atelierul mulţumirilor”, i-a spus Sfântul Petru sufletului. „Cum se face că e atât de puţin de lucru aici?”, întrebă sufletul. „Este cel mai rău”, a răspuns Sfântul Petru. „După ce oamenii primesc, foarte puţini se gândesc să şi mulţumească”. „Cum i se poate mulţumi lui Dumnezeu?”, a întrebat sufletul. „Simplu!”, a răspuns Sfântul Petru. „Trebuie doar să zici: Îţi mulţumesc, Doamne!”.

„Iar pe când Isus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii, intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe, şi care au ridicat glasul şi au zis: Isuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare preamărind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, mulţumindu-I. Şi acesta era samarinean. Şi răspunzând, Isus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea mărire lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?” (Lc 17, 11-18).